Tomata românească ar putea deveni un produs valoros de export, susține Marius Tudosiei, fondatorul Băcăniei Vechi și inițiatorul Tomato Social Club, un proiect care reunește producători, consumatori și pasionați de soiuri rare. Într-un interviu acordat G4Food, acesta afirmă că România are o diversitate remarcabilă de tomate, dar nu dispune încă de infrastructura necesară pentru a transforma această resursă într-un avantaj economic important.
Tomato Social Club a fost lansat la Băcănia Veche ca un proiect de promovare a roșiilor românești, în special a soiurilor tradiționale, rare sau mai puțin productive, care ajung greu în marile rețele comerciale. Inițiativa urmărește să apropie producătorii de consumatori și să creeze în jurul tomatelor o comunitate interesată de gust, origine, diversitate și valoare gastronomică.
Pentru Marius Tudosiei, proiectul nu este doar un eveniment culinar, ci și o formă de educație alimentară. El susține că România produce tomate cu gusturi, culori și texturi foarte diferite, iar această diversitate este adesea ignorată într-o piață dominată de soiuri uniforme și rezistente la transport.
Peste 120 de varietăți într-un singur sezon
Băcănia Veche organizează evenimente dedicate tomatelor încă din 2011. În timp, în jurul acestor inițiative s-a format o rețea de mici producători care cultivă soiuri rare sau păstrează semințe vechi.
Potrivit lui Marius Tudosiei, în sezonul trecut au fost folosite peste 120 de varietăți de tomate. Unele ferme cultivă, la rândul lor, peste 100 de soiuri într-un singur an. Grădina Corbilor ar avea în 2026 un total de 128 de varietăți, iar cel puțin un membru al comunității „Semințe cu Suflet” ar păstra peste 200 de varietăți în propria fermă.
Aceste cifre arată dimensiunea unei diversități agricole care rămâne puțin vizibilă în comerțul obișnuit. Multe dintre soiurile rare au producții mai mici decât hibrizii moderni și pot fi mai sensibile la secetă sau la condițiile de transport. Tocmai de aceea, cultivarea lor presupune un efort mai mare și o piață dispusă să plătească pentru calitate și diferențiere.
Colaborare cu peste 20 de producători
Pentru a asigura cantitățile necesare, Băcănia Veche lucrează în prezent cu peste 20 de producători. Colaborarea nu este concentrată într-un singur loc, tocmai pentru ca mai mulți fermieri să beneficieze de cerere și pentru ca oferta să rămână variată pe parcursul sezonului.
La evenimentul de lansare a clubului au fost folosite aproximativ 120-130 de kilograme de tomate. Acestea au fost transformate în preparate diverse, de la gem și dulceață până la pudră și praline cu roșii.
Meniul construit exclusiv în jurul tomatelor a avut rolul de a demonstra că roșia nu este doar un ingredient pentru salate sau sosuri. Ea poate fi folosită în preparate dulci, produse artizanale și rețete cu valoare adăugată mai mare.
O singură roșie a costat 50 de lei
Unul dintre exemplele invocate de Marius Tudosiei este cel al unei tomate rare pentru care a plătit 50 de lei. Era o roșie inimă de bou, albă, ușor translucidă și cu o greutate de peste un kilogram.
Exemplarul nu a fost cumpărat pentru revânzare, ci pentru degustare. Roșia a fost tăiată în felii subțiri și oferită clienților, alături de puțină sare, ca experiență gastronomică.
Cazul ilustrează modul în care un produs agricol obișnuit poate căpăta o valoare mult mai mare atunci când este rar, bine prezentat și asociat cu o poveste clară. Nu orice tomată poate ajunge la un asemenea preț, însă soiurile speciale pot ocupa o nișă distinctă.
România ar trebui să concureze prin calitate, nu prin volum
Marius Tudosiei consideră că România are condiții foarte bune pentru cultivarea tomatelor și că avantajul său nu ar trebui căutat în producția de masă. El susține că piața locală ar putea miza pe gust, diversitate, soiuri rare și produse cu identitate.
În opinia sa, exportul de tomate românești ar trebui construit în jurul calității, nu al cantității. O astfel de strategie ar putea include soiuri diferențiate, produse artizanale și loturi destinate restaurantelor sau magazinelor specializate.
Totuși, pentru ca această direcție să funcționeze, este nevoie de infrastructură pentru colectare, ambalare, distribuție și promovare. Fără aceste elemente, producătorii mici rămân izolați, iar produsele lor ajung greu la clienți.
De ce soiurile rare pot fi mai profitabile
După 16 ani de colaborare cu fermierii, Marius Tudosiei spune că producătorii ar trebui să evite, pe cât posibil, cultivarea acelorași soiuri ca toți ceilalți. Atunci când numeroase ferme recoltează același produs în aceeași perioadă, concurența crește, iar prețul scade.
Soiurile rare pot crea însă piețe proprii. El dă exemplul unui producător de roșii negre, care în primul an a fost nevoit să le vândă mai ieftin, deoarece publicul nu le cunoștea. După ce consumatorii au început să le aprecieze, prețul lor a ajuns să fie cu aproximativ 15% mai mare decât al altor tomate rare.
| Element | Soiuri obișnuite | Soiuri rare sau diferențiate |
|---|---|---|
| Concurență | Ridicată în sezon | Mai redusă |
| Preț | Poate scădea rapid | Poate crește odată cu notorietatea |
| Productivitate | De regulă mai mare | Uneori mai mică |
| Valoare gastronomică | Standardizată | Ridicată prin gust și raritate |
| Piață | Largă, dar sensibilă la preț | De nișă, orientată spre calitate |
Succesul nu depinde însă doar de soi. Ambalarea, prezentarea și modul în care produsul ajunge la cumpărător sunt la fel de importante. În opinia lui Tudosiei, responsabilitatea producătorului nu se încheie în momentul vânzării, ci include și experiența finală a consumatorului.
Soiurile preferate ale lui Marius Tudosiei
Întrebat ce roșie preferă, fondatorul Băcăniei Vechi a menționat Grasa Românească, dar și soiul Ananas, o tomată galbenă, cu irizații portocalii sau roșiatice, dulce și potrivită pentru consum în stare proaspătă.
El a vorbit și despre o varietate creată de Florin Bidașcă, cultivator din Constanța. Roșia este de mici dimensiuni, are trei nuanțe de culoare, puține semințe și un raport echilibrat între suc și pulpă.
Astfel de exemple susțin ideea centrală a proiectului: roșiile românești nu formează o categorie uniformă, ci o familie foarte largă de soiuri, fiecare cu gust, textură, culoare și utilizare proprie.
Un posibil simbol gastronomic național
Tomato Social Club își propune să transforme tomata românească dintr-un ingredient obișnuit într-un produs cu identitate. Proiectul mizează pe întâlniri între producători și consumatori, degustări, promovarea soiurilor rare și dezvoltarea unor preparate care să valorifice tomatele dincolo de consumul tradițional.
Inițiativa poate contribui și la păstrarea semințelor vechi. Fără cerere și fără o piață capabilă să recompenseze diversitatea, multe soiuri riscă să dispară în favoarea hibrizilor mai productivi și mai ușor de vândut.
Marius Tudosiei susține că ingredientele românești sunt diferite de cele întâlnite în alte părți ale Europei, iar această particularitate ar trebui transformată într-un avantaj. Pentru ca roșia românească să devină însă un produs important de export, este nevoie de continuitate, organizare, distribuție și o strategie bazată pe calitate.